wake-up call

Probabil intr-o lume mai fantezista, lumea este mai cunoscatoare intr-ale mintii. Sufletul, cateodata, ne conduce in viata, si posibil sa ne facem rau, crezand, si traind, in metoda urmarii viselor, care ne duc, in abisul lumii ideologice, iar asta nu este atat de bine! Trezindu-ma in aceasta dimineata un pic racoroasa fata de ceea ce ne-a dat aceasta vara, mi-am dat seama ca trebuie sa ma trezesc si eu din lumea viselor, sa ma uit in jurul meu si sa incetez sa mai fiu atat de naiv, si bun la inima!

Ganduri!

Poate ca intr-o zi voi afla ce este viata, dar pana atunci voi supravietui asa cum am invatat sa ma adaptez, creez, lumi intregi in care invat sa visez, platesc cu sentimente reprimate, in cuvinte nescrise, in ganduri negandite, in niste versuri nespuse, asternute in fata ochilor, ca un film prost pe care il urmaresti de plictiseala. Stii bine ca ultima data, erai spart, crapat, dar nu indeajuns de mort incat sa-ti amintesti cum te-a lasat, in urma in praf si soare. "Oare se mai intoarce?" este intrebarea ce te obseda, credeai ca fara ea, nu mai puteai trai, sa stii ca viata nu se rezuma doar la femei, pentru ca poti avea tot ce vrei, si poti sa-ti iei, inima-n dinti si sa combini alta, sau poate iarba e cea care nu te lasa la greu, si zau nu vorbesc prostii. Cred!