Astept ziua de ieri ca cea de maine. Astept pe cineva, sa vina sa fie langa mine. Astept sa vina un tovaras sau doi, sa le aratam noi, ce inseamna sa fi viu, si stiu sa gandesc de unu' singur, si tot singur ma gandesc cum sa fac combinatii sa iasa bine, sa-mi iasa banii si mie. Credeam ca o sa fie bine acum cand sunt singur, dar stiu si simt ca nu mai pot fi eu, si tot eu vreau sa nu mai fiu. Astept sa pice ceva, astept sa se faca ceva, candva cand eram copii nu ne pasa de asa ceva, nu ne asteptam ca viata sa ne loveasca asa. Nu stiam ce este calculatorul, noi ardeam pe langa blocul in care am crescut si imi amintesc si acum, ce faceam sau ce jocuri jucam. A fost frumos cat a durat, a fost frumos cand nu eram intrebat ce am sa fac acum cand nu mai stiu un alt drum. Oare as putea vreodata sa-mi spun: "Bai baiete, da-te pe brazda acum?"... Nu cred si nici nu am s-o fac, atat timp cat nu am pentru ce, si pentru cine!
