Visare la schimbare

Vreau sa schimb ceva in lume, sa-mi las amprenta asupra lumii, sa stiu ca nu am trecut prin ea degeaba. Vreau sa marchez viata cel putin unui om, sa il aud de pe cealalta lume cum vorbeste despre mine, cum povesteste ca l-am ajutat, atat timp cat am trait si cum ii pare rau ca am murit. Daca ar fi sa mor acum, nimeni in afara de parintii mei, nu m-ar plange. Chiar si ei ar face-o doar pentru ca sunt parintii mei, adica sunt obligati de natura, ceea ce eu consider foarte urat din partea ei (a naturii). Consider ca daca cineva nu te-a placut atat timp cat ai trait, nu are de ce sa vina sa te planga. Raspundeti la intrebarea asta!!! Cine ar veni la inmormantarea voastra neconditionat de natura sau de alte interese sau doar de dragul aparitiei?

Simt sau nebunie?

Lumea imi pare impotriva, lumina dispare si ea, raman in intuneric definitiv si ma intreb unde e ea? Ea cea care poate aduce sufletelor bucurie, lumina in viata si care poate intoarce pe toata lumea in favoarea mea!... Astept cu nerabdare ziua in care voi veni, acolo sus, sa o vad, sa vorbesc cu ea. Pentru ca ea este ingerul ce a plecat din lumea mea, iar eu nu am fost indeajuns de om si de barbat sa ajung la inmormantare, sa-mi iau ramas bun, sa-i zic pa! Acum nu mi-o pot scoate din minte, nu o pot lasa, sa plece de langa mine, vreau sa-i simt prezenta. Sa fiu oare ciudat?

Inceputul si sfarsitul

Sarutul este inceputul si sfarsitul unei relatii, iar eu nu vreau sa te sarut decat pana la sfarsitul vietii mele. Daca as scrie acum ca nu te iubesc, as mintii, si nu vreau sa te mint. Nu vreau sa mai avem retineri sau interziceri de orice fel.
Noaptea cade peste orasul luminat si frenetic, ca o patura peste copilul ce vrea sa doarma. Pe cer, luna, impreuna cu alaiul ei de stele, isi face aparitia pe cerul intunecat, luminind astfel solii ce i-am trimis in lume sa te gaseasca, sa-ti ofere gandurile si sentimentele mele.
De ce? Pentru ca tu, cea pe care o iubesc, sa afli cum este, sa afli cu adevarat ce inseamna sa simti caldura ce te cuprinde in noptile reci, ce-ti face somnul linistit atunci cand nu poti dormi. Sa afli ca undeva in aceasta lume, exista totusi cineva care se gandesta la tine in fiecare clipa, ca exista o persoana ce se pierde in ochii tai de fiecare data cand te priveste, fie si intr-o fotografie.
Sper doar sa te gasesc, sa-ti marturisesc cat de mult te iubesc, si mai sper sa reusesc sa gasesc cheia portii inimii tale, sa intru, si sa gasesc gazda.
Este tot ce-mi doresc. Oare sa-mi permit sa visez?

Nenorocire

Din nefericire, in data de 24 octombrie, un inger a plecat din lumea noastra.

Acesta este primul meu posting pe acest blog, si vreau sa fie in memoria ei, cu rugamintea ca inainte sa cititi mai departe, sa tineti un minut din timpul vostru, un moment de reculegere!

Avea 19 ani, studenta la medicina.

O fata plina de viata, cu o inima plina de iubire dar, prea slaba sa mai bata pentru cineva. Nici macar pentru ea. A fost prietena mea, am fost innebunit dupa ea, dar eu am fost prea prost sa invat sa o tin langa mine. Remuscarile ma nenorocesc.

Chiar daca nu o cunosti, gandeste-te ca intotdeauna se pot intampla nenorociri, nu conteaza varsta, ce faci sau cate pacate ai! Uita-te la ea! Ti-o poti imagina ca nemaifiind?

Ma numesc Antonio, si sunt in doliu! Pentru ca am iubit-o! Si poate inca o mai iubesc!

ODIHNESTE-TE IN PACE! VEI FI IN SUFLETUL SI AMINTIREA NOASTRA VESNIC!